35 de ani de Traiect (II)

Institut Français Bucarest
CONCERT
Mardi 14 mars 1995
19 h 00:
TRAIECT, ensemble roumain de musique contemporaine

– Salle Elvire Popesco

Au programme:
CORNEL ŢĂRANU – “Trajectoires” (ensemble)
ANDRÉ JOLIVET – “Sonatine” (flûte, clarinette)
FRED POPOVICI – “Itinéraires à l’intérieur du son II” (ensemble)
OLIVIER MESSIAEN – “Vingt regards sur l’Enfant Jésus” (piano solo)
SORIN LERESCU – “Les jeux sont faits” (ensemble)

Le Groupe TRAIECT: Monica Teodorescu (flûte), Viorica Nagy (violoncelle), Georgeta Scurtu (percussions), Andrei Podlacha (piano), Cătălin Ţuţuianu (violon), Sorin Oancea (clarinette), Cătălin Bucerzan (trombone) sous la direction de Sorin Lerescu

sursa: Agenda Institutului Francez din Bucureşti nr. 8/1995

 

35 de ani de TRAIECT (I)

SAMSUNG DIGITAL CAMERAMeridian, Zilele SNR-SIMC, Bucureşti, 9-13 decembrie 2006, Ediţia II

DUMINICĂ, 10 DECEMBRIE
Aula Palatului Cantacuzino
Ora 20
Grupul de Muzică Nouă TRAIECT (România)
Conducerea muzicală: Sorin Lerescu
Geanina Săveanu – vioară, Viorica Nagy – violoncel, Georgeta Radu – percuţie, Alexandru Hanganu – flaut, Andrei Podlacha – pian, Răzvan Gachi – clarinet, Eugen Niţă – trombon
Invitaţi: Raluca Mack – vioară, Cornelia Petroiu – violă, Radu Petrovici – contrabas

Program:
Leontios Hadjileontiadis (Grecia) – Polymorphisms pentru ansamblu instrumental, op. 72 (p.a.r.)
Orlando Jacinto Garcia (SUA) – Silencios Imaginados pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.r.)
Petru Stoianov (România) – INVIZIBILUL SOARE. Cântec sau, altfel spus, „TRIO” (Flaut, percuţie, pian)
Elena Apostol (România) – Memory, duo pentru trombon şi pian
Cornel Ţăranu (România) – Traiectorii pentru 7 instrumente

Grupul de Muzică Nouă TRAIECT (România)
Înfiinţat la Bucureşti, în decembrie 1982, din iniţiativa compozitorului Sorin Lerescu, Grupul de Muzică Nouă TRAIECT a avut de la început în vedere promovarea creaţiilor contemporane, în special româneşti. TRAIECT a devenit, în cei peste 20 de ani de prezenţe concertistice, în ţară şi în străinătate, o emblemă a muzicii contemporane româneşti, un ansamblu dedicat experienţelor componistice de ultimă oră şi, totodată, o adevărată şcoală de formare a interpreţilor de muzică nouă. S-au scris numeroase opus-uri ca urmare a comenzilor lansate de TRAIECT sau i-au fost dedicate formaţiei lucrări semnate atât de compozitori români cât şi de compozitori din diverse ţări ale lumii. Prima audiţie a reprezentat întotdeauna pentru TRAIECT o constantă a concertelor sale, ca şi ideea de a atrage spre valorile muzicale contemporane o parte tot mai însemnată a publicului. În acest sens, TRAIECT a promovat conceptul de spectacol de muzică contemporană aliindu-şi diferite modalităţi de vizualizare a muzicii: dans, imagine grafică şi de computer, jocuri de lumini, poezie, toate într-o viziune unificatoare asupra rosturilor artei în lumea de azi. Distins în 1983 cu Premiul A.T.M. ansamblul a susţinut concerte în multe oraşe din ţară, participând de asemenea la festivaluri internaţionale de prestigiu: Festivalul internaţional George Enescu – Bucureşti, Timişoara Muzicală, Toamna Muzicală Clujeană, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi – Bucureşti, Zilele Muzicii Noi – Chişinău, Festivalul internaţional Întâlnirile Muzicii Noi/ Meetings of New Music – Brăila, Festivalurile de muzică contemporană de la Belgrad, Gent, Odesa, Reggio Emilia. TRAIECT a înregistrat un mare număr de opus-uri româneşti şi străine la Societatea Română de Radiodifuziune, Radio 3 Gand, Beogradski Televizja, TV SIGMA, TVM – Chişinău, Societatea Română de Televiziune, o serie dintre ele figurând pe casete audio, LP-uri şi compact-discuri editate de ELECTRECORD, Societatea Română de Radiodifuziune, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi INTERCONT MUSIC.

(extras din programul de sală)

O cronică despre TRAIECT de Despina Petecel Theodoru

ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12, Decembrie 2016, pag. 7-8

Festivalul Internaţional “Meridian” ediţia a 12-a

(…) Aula Palatului Cantacuzino a găzduit, în 15 Noiembrie, concertul Ansamblului de Muzică Nouă „Traiect”, condus de către fondatorul său, compozitorul Sorin Lerescu. Oricât de „nouă” ar fi, muzica promovată de acest ansamblu, care va împlini în curând 35 de ani de existenţă, nu exclude latura afectiv-emoţională şi o anume poetică a expresiei, ce determină impactul empatic imediat asupra auditorilor.

Programul a debutat cu lucrarea Dianei Gheorghiu, intitulată chiar Mecanismele emoţiei (p.a.a.) şi dedicată ansamblului „Traiect” (Geanina Săveanu Meragiu – vioară, Viorica Nagy – violoncel, Georgeta Radu – percuţie, Alexandru Hanganu – flaut, Andrei Podlacha – pian, Răzvan Gachi – clarinet, Florian Radu – trombon). Pe fondul simbolic al „emoţiei”, susţinut de timbrul filigranat al viorii, se derulează, într-o înlănţuire alertă, feluritele tipuri de manifestare a emoţiei/emotivităţii: melancolică, jucăuşă, plină de umor, neliniştită, cu accente dramatice, de un calm interiorizat confundat uneori cu geamătul, ca cel insuflat de suita de glissandi a violoncelului. Ansamblul a reuşit să restituie polisemia acestei reţele emoţionale, construită cu atâta fler psihologic de către compozitoare,
tocmai datorită abilităţii în dozarea coloritului timbral.

Dacă ar fi să găsesc un atribut al piesei lui Stockhausen, In Freundschaft (În prietenie) pentru trombon solo, acesta ar avea ca punct referenţial „Codul Morse” – acea metodă de transmitere a informaţiei prin intermediul unui sistem secvenţial de linii şi puncte. Aşa am recepţionat eu muzica lui Stockhausen: ca pe o asociere de sunete punctiforme, intermitente, cu altele, liniare, dispersate prin salturi intervalice ample sau reîntregite prin formule ritmice variate, un fel de puzzle ritmico-timbral repetitiv. O repetitivitate excesivă însă, pasibilă de a deveni monotonă. Din fericire, Florian Radu a înnobilat timbrul trombonului, instrument mai rar întâlnit ca solist, rotunjindu-i şi purificându-i asperităţile îndeobşte cunoscute.

Autentic în toate demersurile lui creatoare, tânărul compozitor Lucian Zbarcea nu ezită să-şi etaleze bogăţia afectiv-sentimentală într-o muzică de factură clasicizantă, cu aer romanţios, desuet uneori. În realitate, Lucian deţine arta construcţiei componistice diversificate, şi, în egală măsură, instinctul exploatării la maximum a valenţelor tehnico-timbrale ale instrumentelor, astfel încât, chiar şi o lucrare pentru un număr restrâns de „voci” – aşa cum este şi The Meaning of Life (Sensul Vieţii), pentru pian, vioară, violoncel (p.a.a.) – să sune orchestral. Muzica s-a mulat pe armoniile consistente ale pianului, adevărat pilon de susţinere a întregii arhitecturi sonore. În ciuda unui aparent eclectism formal, muzica lui Lucian Zbarcea are impact imediat asupra interpreţilor şi, implicit, a publicului – fapt remarcat în plăcerea, elanul, generozitatea cu care cei trei instrumentişti s-au întrecut în a descoperi şi tălmăci „sensul vieţii”.

Specializat în muzica de jazz, compozitorul australian Don Banks a fost prezent, în concertul ansamblului „Traiect” cu trilogia Prologue, Night piece and Blues for two (Prolog, Piesă de noapte şi Blues pentru doi) pentru clarinet şi pian (p.a.r.). Cele trei momente muzicale au fost reprezentate prin trei elemente de tehnică şi limbaj componistice adecvate sugestiilor din titlu: ritmuri contrapunctice convergând spre unison cantabil; fraze cursive, calde (clarinet) şi arpegieri lente, confesive ale pianului; ritmuri de jazz cantabile. Remarcabilă, şi aici, plăcerea şi dăruirea cu care a fost interpretată piesa lui Don Banks.

Sonata nr. 4 pentru flaut solo (cu mişcare scenică) de Dan Voiculescu a adus în prim-plan contururile spaţiului ondulat blagian (deal-vale-deal), alternând periodic două ritmuri, de către solistul care se plimbă printre pupitrele pe care erau răsfirate filele partiturii, fiecare preluând de fapt fraza precedentă îmbogăţită cu noi inflexiuni modale, cu tendinţe doinite şi ritmuri de joc de o simplitate arhetipală. Tactarea măsurii şi chiar a pauzelor, sincopate sau continue, cu piciorul, de către flautist este, dincolo de ilustrarea mecanică/manieristă, a paşilor unui joc popular, mai viu sau mai lent, o invitaţie de a medita asupra trecerii implacabile, misterioase a timpului. Plină de legitimitate interpretarea instrumentală şi scenică a lui Alexandru Hanganu.

Ultima lucrare din concertul ansamblului „Traiect”, făurită din durităţi şi acalmii, din clusterele pianului, continuate ciclic de armonicele naturale ale câtorva intervale primare, cu admirabile eterofonii polifonizate şi sonorităţi transsubstanţializate, contingente cu zona inegalabilă a sublimului oniric, a fost And after the fire (Şi după foc) – Concert pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.a.), al compozitorului israelian Doron Kaufman. Interesantă structură interioară, unde sunetele consonante se risipesc, spectral, în varii unghiuri spaţio-temporale, şi se reunesc, pentru a se despărţi din nou. Solve e coagula. Versaţi în interpretarea muzicii noi, instrumentiştii formaţiei au punctat cu uimitoare dibăcie ramificaţiile radiale ale traseelor ritmico-melodice ale piesei. Cu siguranţă de sine şi gestică neostentativă – efecte ale îndelungatei experienţe componistice şi dirijorale -, Sorin Lerescu a sporit valoarea actului interpretativ al ansamblului. (…)

Despina PETECEL THEODORU

Concerte TRAIECT: Sorin Lerescu – “Proportions II” for flute and chamber ensemble

 

TRAIECT în Festivalul “George Enescu” 2013

Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti – Studioul de Operă şi Multimedia, 08.09.2013

Sorin Lerescu: “Proportions II” for flute and chamber ensemble

Geanina Săveanu-Meragiu, vioară
Georgeta Radu, percuţie
Viorica Nagy, violoncel
Alexandru Hanganu, flaut
Răzvan Gachi, clarinet
Andrei Podlacha, pian
Cătălin Bucerzan, trombon

Dirijor: Sorin Lerescu
Solist: Pierre-Yves Artaud (Franţa)