O nouă lucrare intrată în repertoriul Ansamblului TRAIECT

Dora Cojocaru (Canada): Cicadamania (pentru cvintet instrumental) (2018-2019)

Advertisements

TRAIECT în Festivalul MERIDIAN 2018 – cronicǎ în “Actualitatea muzicalǎ”

ACTUALITATEA MUZICALĂ, Nr. 12, Decembrie 2018, p. 6-7

Ritmuri şi armonii la graniţa visării în concertul Ansamblului „Traiect”

Întâmplător, sau nu, al doilea concert din ziua debutului celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Internaţional „Meridian” (5 noiembrie 2018) a fost susţinut de către Grupul de Muzică Nouă „Traiect” dirijat şi format de compozitorul Sorin Lerescu şi s-a axat pe şapte opusuri, dintre care, o primă audiţie absolută şi cinci prime audiţii româneşti, unele cu substrat oniric afişat sau implicit, iar altele ca rod al imaginaţiei autorilor. Frumuseţea acestora a constat, ca de obicei când e vorba despre arta contemporană, în caracterul lor pluridisciplinar.

Compozitor, muzicolog, pedagog, brazilianul Harry Crowl e preocupat în egală măsură de studiul semioticii şi al limbilor clasice – dovadă nenumăratele titluri în limba latină ale multora dintre partiturile sale. Una dintre ele este Canticae et Diverbia (Cântece bisericeşti şi Dialoguri) pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.r.), care a deschis programul ansamblului „Traiect”.

Piesa începe ex abrupto, cu un dialog declanşat de salturile intervalice precipitate ale pianului, cărora le răspund celelalte instrumente prin intervenţii ritmice punctate, prin linii frânte (la clarinet de pildă), sau prin figuraţiile flautului. Fără să fie explicită, atmosfera religioasă izvorăşte din cantabilitatea clarinetului şi clarinetului-bas, din arpegierile pianului sau din melopea flautului, dublată de pasajele interiorizate ale viorii. Bazate pe ritmuri politimbrale, caleidoscopice, antagonice ori convergente, uneori de sorginte expresionistă, dialogurile instrumentelor alternează cu porţiuni consonante, ce reînvie atmosfera uşor patinată a cântecelor străvechi, aşa cum şi le-a imaginat Harry Crowl. Versaţi în tălmăcirea muzicii noi, excelând în virtuozitate, dar şi în înţelegerea a ceea ce trăieşte dincolo de semnele grafice ale partiturilor, Alexandru Hanganu (flaut), Răzvan Gachi (clarinet), Geanina Săveanu-Meragiu (vioară), Viorica Nagy (violoncel) şi Andrei Podlacha (pian) au menţinut unitatea structurală a cestei compoziţii aparent eterogene.

Imaginar a fost şi portretul pentru mezzosoprană, saxofon şi pian, op. 74 (p.a.r.) – Portrait imaginaire – pe versurile poetei canadiene Hélène Dorion. Scris de Sorin Lerescu în 2013, şi cântat tot atunci, pentru prima oară, la Paris, în „Espace ´59 Rivoli”, lucrarea a beneficiat, în concertul din 5 Noiembrie, de glasul stilat, nobil, cu timbru profund şi elastic, cu dicţie impecabilă şi frază elegantă modulată din grav în acut graţie unei ştiinţe speciale a respiraţiei, al mezzosopranei Claudia Codreanu. Pe fondul melancolic al saxofonului şi al acordurilor de nuanţă impresionistă ale pianului, Claudia Codreanu îşi face apariţia cu motive şerpuitoare în registrul grav, survolând spaţiul sonor către registrul acut, în stilul Mélisandei din opera lui Debussy, pentru a ajunge la o splendidă vorbire cântată, aproape şoptită, ce „atinge suflul lucrurilor / cuprinse în cuvinte”. Sorin Lerescu a reuşit să schiţeze, în doar câteva minute, portretul psihologic al fiinţei dornice să trăiască starea bucuriei pure. La surprinderea fragilei emoţii au contribuit, cu arta şi sensibilitatea lor, Răzvan Gachi (saxofon) şi Andrei Podlacha (pian).

Gyration Point 3.21, pentru flaut, clarinet, trombon, vibrafon, pian, vioară şi violoncel (p.a.r.), face parte dintr-un ciclu mai amplu gândit de către compozitorul suedez nonconformist Martin Q. Larsson. Pentru a-i reda forma circulară, Larsson îşi înfăşoară „punctul giratoriu” în politempii şi politimbralităţi repetitive, cu formule ritmice sincopate, modificate la fiecare reapariţie a motivului iniţial, după modelul tehnicii minimaliste promovată de americanii Steve Reich sau Terry Riley. Rezultatul? O muzică vie, colorată, cântată cu antren şi virtuozitate de către Alexandru Hanganu, Răzvan Gachi, Cătălin Bucerzan, Georgeta Radu, Andrei Podlacha, Geanina Săveanu-Meragiu, Viorica Nagy.

Compozitorul clujean Valentin Timaru a încredinţat clarinetului solist clipele sale de introspecţie din piesa Meditaţii. La început elegiacă, muzica îşi croieşte drum printre ritmurile de joc popular şi multiplele figuraţii ale clarinetului, ivite spontan, special parcă pentru a-i facilita ieşirea din matcă şi eliberarea din copleşitoarea trăire lăuntrică. Sunetul cald, mlădios, dar şi impetuos al instrumentului stăpânit de Răzvan Gachi, a fixat în memoria auditivă a publicului rezonanţa spirituală a piesei.

Prin lucrarea intitulată Dreams V, pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.r.), compozitoarea italiană Sonia Bo ne introduce în zona unei intertextualităţi încrucişate, aş spune: a tematicii peliculei cu titlu omonim a regizorului japonez Akira Kurosawa, care i-a sugerat ideea de a-şi alcătui propria serie de Vise, şi a tabloului Lan de grâu cu corbi de Van Gogh, care l-a inspirat pe Kurosawa în demersul său cinematografic. Urmând îndeaproape structura filmului conceput în opt episoade, Sonia Bo îşi propune să compună, la rându-i, o suită de opt Vise. Interesant mi se pare faptul că autoarea foloseşte timbrurile instrumentelor pentru a repicta Lanul de grâu, folosit ca fundal de către Kurosawa, respectându-i culorile contrastante, stridente, agresive, de coşmar, asemenea croncănitului corbilor, sau cerului vineţiu prevestitor de moarte (după numai câteva zile de la terminarea tabloului, Van Gogh îşi va pune capăt zilelor). Dar, Sonia Bo preferă să îşi încheie Visul în sunetele delicate, luminoase ale flautului şi viorii, în armonie cu fâşia de galben auriu a Lanului de grâu… Tensiunea cromatică a muzicii i-a subjugat pe interpreţi astfel încât, împreună ori individual, s-au substituit, la propriu, sentimentelor încercate de pictor, regizor şi compozitoare în faţa uneia şi aceleiaşi opere de artă.

Una dintre variantele Poveştii imaginate de către compozitorul finlandez de origine română Teodor Nicolau, este cea scrisă pentru două viori – Fairy tale for a duo, op. 13 (p.a.r.). Iniţial melodios, quasi romanţat, parcursul viorilor (Geanina Săveanu-Meragiu şi Raluca Florescu) e întretăiat periodic de secvenţe cu indicaţia parlando rubato, de episoade misterioase, dar şi de formule ritmice, a căror velocitate repetitivă o aminteşte pe cea folosită de Vivaldi în Concertele pentru vioară/viori şi orchestră. Brusc, dinamismul acesta, de factură preclasică, glisează înspre ritmurile înflăcărate ale unui joc popular românesc autentic, relevând dorinţa constantă a compozitorului de a-şi recupera, prin creaţie, „rădăcinile mioritice” – sintagma constituie chiar titlul a două lucrări destinate orchestrei în 2009/2011. Spontane, temperamentale, cu o tehnică virtuoză, dar şi foarte flexibilă, cele două interprete şi-au preluat reciproc motivele ritmico-melodice, într-o alternare de planuri sonore complementare.

Atrasă de structura heptagonală neregulată a Cetăţii Alba Carolina din Alba Iulia, înconjurată de şapte bastioane amplasate în formă de stea cu şapte colţuri, compozitoarea austriacă de origine română Dana Cristina Probst s-a decis să conceapă o muzică pentru ansamblu, care să se muleze pe specificul arhitectonic al Cetăţii de secol XVIII. Astfel a luat naştere lucrarea Alba Carolina prezentată în primă audiţie absolută de către Ansamblul „Traiect”. Acordurile masive, fruste ale pianului şi ale celorlalte instrumente, sugerând, poate, soliditatea fundaţiei acestei fortificaţii cu semnificaţii istorice importante în procesul evolutiv al formării statului român, act înfăptuit la 1 Decembrie 1918, se transformă treptat într-un freamăt de armonii şi ritmuri eterogene omogenizate însă de timbrul percutant al trombonului. Intervenţia ulterioară a violoncelului face saltul de la freamătul ritmico-timbral la instaurarea consonanţei ce domină partea a doua a lucrării. Marcată de unisonuri transparente, reverberaţii de gonguri şi vibrafon, de sunetele cristaline ale pianului, această linişte consonantă e tulburată doar sporadic de ritmuri sincopate şi crescendo-uri năvalnice, aidoma unor „jerbe” sonore. Muzica parcurge „şapte segmente” a căror traiectorie tinde „către un vârf, către un colţ al stelei, din registrul grav-mediu spre acut”, cu agogică şi intensităţi variabile. E ca şi când s-ar face trecerea prin cele patru Porţi, ca tot atâtea Arcuri de triumf ale Cetăţii. Atmosfera cathartică instaurată în final pare să consune cu ambianţa sacră a ultimei Porţi situată la mijloc, între Catedrala Romano-Catolică Sf. Mihail şi Catedrala Ortodoxă a Încoronării.

Implicat cu generozitate şi tact în actul dirijoral, Sorin Lerescu a imprimat Ansamblului pe care l-a fondat cu 36 de ani în urmă, siguranţa, precizia, maleabilitatea, simţul răspunderii şi al respectului faţă de gama stilistică atât de variată a opus-urilor incluse de fiecare dată în programele sale. Concertul a oferit, cu certitudine, publicului care a umplut sala Auditorium a Universităţii Naţionale de Muzică, momente de încântare.

Despina PETECEL THEODORU

Sursa:

http://www.ucmr.org.ro/Texte/AM-2018-12.pdf

 

Un articol despre TRAIECT în revista MUZICA

PORTRETE

Sorin Lerescu: Ansamblul TRAIECT. Interpretarea muzicii contemporanearticol preluat din revista MUZICA nr. 6 / 2018, p. 70-76: rv-6-2018-5-slerescu-ansamblul-traiect

De la bun început, aș vrea să facem o delimitare clară între conceptele care definesc interpretarea muzicii contemporane: tehnica instrumentală / de cânt și atitudinea / deschiderea interpretului față de actul redării unui opus contemporan.

Se spune de multe ori în lumea muzicii contemporane că un interpret nu poate să descifreze sensurile unei partituri din zilele noastre fără să aibă experiența „marii muzici”. În parte, e adevărat un astfel de punct de vedere, deși comportă și riscuri în ceea ce privește maniera de interpretare a unei lucrări cu o estetică de avangardă.

Există și o altfel de abordare, mai „radicală”, dacă pot să mă exprim așa, care exclude ab initio experiențele interpretative prin marile epoci stilistice din istoria muzicii.

Și într-un caz, și în altul, pot fi decelate elemente care favorizează actul interpretativ aducându-l mai aproape de plaja de valori a timpului nostru, de sensibilitatea omului contemporan.

Cred că multitudinea de stiluri și idei estetice care se regăsesc în muzica de azi, determină, de asemenea, evoluții și zone de abordare expresivă dintre cele mai diferite – le-aș zice chiar insolite – în ceea ce privește interpretarea unui opus contemporan.

Ansamblul TRAIECT – experiențe interpretative

Am fondat în decembrie 1982, la București, Grupul de Muzică Nouă TRAIECT în scopul promovării muzicii contemporane, cu precădere românești.

Am sărbătorit în 2017, 35 de ani de activitate concertistică în țară și în străinătate: Belgia, Ucraina, Bulgaria, Italia, Serbia, Republica Moldova, Slovenia.

Am fost prezenți în țară pe scenele de concert din București, Timișoara, Cluj-Napoca, Giurgiu, Satu-Mare, Brăila, Pitești, Tg. Neamț, în cadrul unor festivaluri de prestigiu: Festivalul Internațional „George Enescu”, „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi” de la București, Festivalul „MERIDIAN“ al SNR-SIMC, Festivalul Internațional „Întâlnirile Muzicii Noi” de la Brăila, „Toamna Muzicală Clujeană”, „Timișoara Muzicală”.

Am susținut concerte la Sala Radio, la Ateneul Român, la festivaluri importante de muzică nouă din Slovenia („UNICUM”), Ghent (Belgia), „Tribina Kompozitora“ de la Belgrad, „Zilele Muzicii Noi” de la Chișinău, „Compositori a confronto” de la Reggio Emilia (Italia).

Apariții discografice la Electrecord (1988, 1991), Societatea Română de Radiodifuziune, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și INTERCONT MUSIC (1997), MUZICA (2004), METTIER Sound & Vision Ltd. (Marea Britanie) (2004), Editura Muzicală (2008, 2012). Iată argumente și o activitate concertistică de câteva decenii a Ansamblului TRAIECT, care pot constitui premisele unei analize complexe şi din punctul de vedere al semnificațiilor gestului interpretativ în sine.

MUZICĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ

TRAIECT-ul și-a făcut un titlu de onoare din interpretarea muzicii românești contemporane. 59 de compozitori români au fost incluși în programele de concert ale ansamblului. Multe dintre lucrările cântate de TRAIECT au fost dedicate formației.

Ecourile acestor interpretări au fost consemnate în cronici la radio și la televiziune, în ziare și reviste, pe site-uri și în programe de concert. O parte dintre ele se regăsesc și pe site-ul oficial al ansamblului la adresa de web: http://www.traiect.wordpress.com

Opusuri de Octavian Nemescu în concertele Ansamblului TRAIECT

Natural-Cultural pentru ansamblu și bandă magnetică a fost unul dintre opusurile cele mai complexe pe care formația le-a interpretat în concertele sale. Desfășurare amplă instrumentală (lemne, alămuri, coarde, percuții) căreia i s-a adăugat muzica de bandă, un continuum sonor conceput ca un background la intervențiile ansamblului.

Spectacol pentru o clipă ne-a pus în situația de a reinterpreta scenic un discurs muzical fragmentat, aidoma unor flash-uri sonore, în care atacurile sunt urmate de pauze cu efect de ecou, de reverberație, de impunerea unei stări de meditație, de reflecție pentru ascultător dar și pentru interpret.

Există într-o astfel de muzică, în subtext, o provocare intrinsecă pentru interpreți, o stimulare, aș zice, a resorturilor interioare ale unei personalități interpretative pusă în fața unei partituri pe care trebuie, mai întâi, să o descifreze și, mai apoi, să o înțeleagă și să încerce să-i confere o semnificație, un sens, să o recompună expresiv în datele sale definitorii.

Compozitori clujeni

Cornel Țăranu Traiectorii pentru 7 instrumente

Numele formației i-a inspirat pe doi dintre compozitorii clujeni de marcă: Cornel Țăranu și Edé Terényi să scrie două lucrări pentru formula instrumentală a TRAIECT-ului: flaut, clarinet, trombon, percuție (un executant), pian, vioară și violoncel.

Dedicată Ansamblului TRAIECT, lucrarea lui Cornel Țăranu, Traiectorii, pune în evidenţă un discurs sonor în care contururile melodice ale fiecărui instrument, „traiectoriile“ lor melodice – când fragmentate, când continue – se suprapun din când în când în module sonore contrastante care se succed după o paradigmă repetitivă.

Fragmentarea discursului muzical are consecințe și în planul interpretării. Contrastele dinamice, modurile de atac presupun o tehnică instrumentală sofisticată, o permanentă pendulare între static și dinamic, între parametrul melodic și cel ritmic, între meditaţie și acțiune.

Edé Terényi Traiectorie albă

În piesa compusă în 1993 pentru TRAIECT, intitulată Traiectorie albă, Edé Terényi leagă o anumită „traiectorie sonoră sau imaginativă“ (n.a. – Sorin Lerescu, Teatrul instrumental, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001, p. 99) de configuraţia formei muzicale ca atare. Apar în discursul muzical unităţi de semnificaţie noi în care asumarea vizualului are un rol de relief.

Piesa este construită pe mai multe variante de interpretare: de la variaţiuni – cu sublinierea fragmentelor solistice – , până la realizare scenică cu aport coregrafic (pantomimă, dans), sau spaţializare a ansamblului prin plasarea interpreţilor pe scenă sau în sală.

Compozitorul propune interpreţilor şi o variantă de concert cu combinaţii de lumini sau improvizaţii „de tip pattern în care toată partitura este de fapt un punct de plecare, un model, de la care se poate improviza schimbând tempo-ul, zonele de culoare timbrală, formulele ritmice, etc.“ (n.a. – Sorin Lerescu, Teatrul instrumental, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2001, p. 100).

TRAIECT plays Sorin Lerescu CD anivesar (30 de ani)

La aniversarea de 30 de ani a Grupului de Muzică Nouă TRAIECT – titulatura oficială a formației – am lansat, în cadrul ediției din 2012 a Festivalului Internațional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, așa cum se numea pe-atunci, un CD intitulat TRAIECT plays Sorin Lerescu.

În decursul anilor am compus mai multe lucrări pentru TRAIECT. Am inclus pe acest CD de autor apărut la Editura Muzicală în 2012: Suono Tempo, Eikona, Les jeux sont faits, Phonologos I, Suono Tempo II.

Din punct de vedere interpretativ, fiecare dintre aceste muzici presupune conceperea unei anumite dramaturgii, reliefarea teatralității discursului muzical, ca mod de „a trece rampa” către public. De altfel, ideea de „teatru instrumental” – pe care am dezvoltat-o și în teza mea de doctorat susținută la Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca, în 1999, este una dintre caracteristicile muzicii secolului XX, cu reverberații până în prezent.

Poate fi interpretul de azi și actor? Pot sonurile contemporane să treacă granița imaginară care desparte scena de concert de public? Chiar dacă Mauricio Kagel și John Cage au dat răspunsuri în anii ‘70 la aceste întrebări deloc retorice, spiritul teatral răzbate până în zilele noastre în numeroase opusuri de diferite genuri.

COMPOZITORI DIN ALTE ȚĂRI ȘI CREAȚIILE LOR PENTRU TRAIECT

Leontios Hadjileontiadis (Grecia) – Xenon (Xe) pentru mezzo-soprană şi ansamblu instrumental

Lucrarea a fost scrisă în 2001, în memoria lui Iannis Xenakis, fiind dedicată Ansamblului TRAIECT şi cântăreţei Angelica Cathariou din Grecia. (Titlul original: for Female Voice and Instrumental Ensemble – In the memory of Iannis Xenakis. To TRAIECT Ensemble and Angelica Cathariou).

Piesa a fost prezentată în primă audiţie absolută în cadrul Festivalului Internaţional „Întâlnirile Muzicii Noi“ de la Brăila, ediţia din 2001.

Complexitatea acestei lucrări, cu un aparat de percuţie extins, cu o scriitură cu multe efecte timbrale, a pus ansamblul în faţa unei adevărate provocări artistice, dar ne-a determinat, totodată, să încercăm să găsim soluţii, împreună cu compozitorul şi cu Angelica Cathariou, pentru redarea unui corpus sonor structurat în „evenimente“ (Event 0, Event 2, Event 3, Event 4, Event 5), pe baza unor legi stochastice, ca o legătură cu muzica stochastică a lui Xenakis care stă la baza distribuţiei acestor „evenimente“ în întreaga piesă.

Titlul piesei lui Hadjileontiadis este luat din primele două litere ale numelui lui Xenakis, al doilea nivel conceptual fiind acela al construirii fluxului sonor din zone extramuzicale (outside music), ca acelea ale chimiei sau matematicii, un concept de bază în gândirea lui Xenakis.

Doron Kaufman (Israel) – And after the fire, Concert pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel și pian

Prezentat de TRAIECT în ediția din 2016 a Festivalului „MERIDIAN“, opusul lui Doron Kaufman, dedicat formației, ne-a pus mai multe probleme legate de interpretare, atât din punctul de vedere al modurilor de atac sau al abordării unor pasaje solistice, cât și din punctul de vedere al omogenizării pasajelor de ansamblu, concepute de autor ca expresii ale unei viziuni contrastante asupra materialului sonor.

Ca și în alte lucrări de o factură asemănătoare, am încercat să creăm o strategie interpretativă care să potențeze la maximum discursul sonor, să creeze o legătură firească între diferitele secțiuni ale lucrării, totul subsumat ideii de adaptare la conținut, de reflectare a unei viziuni estetice de tip postmodern.

Am avut mereu în vedere în concertele noastre, promovarea fenomenului muzical contemporan, a ideilor estetice celor mai interesante pentru publicul dornic să asculte şi să înţeleagă subtilităţile unui discurs muzical şi rezonanţa sa în universul de semnificaţii şi emoţii artistice din lumea de azi.

Surse bibliografice:

Alexandru Boboc, Filosofia contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980
Octavian Nemescu, Capacităţile semantice ale muzicii, Bucureşti, Editura Muzicală, 1983
Tzvetan Todorov, Teorii ale simbolului, Bucureşti, Ed. Univers, 1983
Sorin Lerescu, Teatrul instrumental, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
Sorin Lerescu, În lumea muzicii contemporane, Editura Muzicală, București, 2011
https://traiect.wordpress.com/
https://lerescu.wordpress.com/writings/
http://www.cimec.ro/muzica/EvenimAdd/BRMuzNoi/Editia5-116.htm

SUMMARY

Sorin Lerescu: The TRAIECT Ensemble The Interpretation of Contemporary Music

In December 1982 I founded the TRAIECT Contemporary Music Group in Bucharest in order to promote contemporary music, especially Romanian contemporary music. In 2017 we celebrated thirty-five years of concert activity at home and abroad: Belgium, the Ukraine, Bulgaria, Italy, Serbia, Moldova, and Slovenia. In Romania we have been present in the concert halls of Bucharest, Timișoara, Cluj-Napoca, Giurgiu, Satu-Mare, Brăila, Pitești, or Târgu Neamț within certain prestigious festivals, such as the “George Enescu” International Festival, the “International New Music Week” in Bucharest, the “MERIDIAN” Festival of the SNR-SIMC, the “New Music Encounters” International Festival in Brăila, “Cluj’s Musical Autumn”, and “Musical Timișoara”. The Traiect Ensemble gave concerts at the Radio Hall, the Romanian Athenaeum, in important contemporary music festivals in Slovenia (“UNICUM”), Ghent (Belgium), “Tribina Kompozitora” in Belgrad, the “Contemporary Music Days” in Kishinev, and “Compositori a confronto” in Reggio Emilia (Italy). It made recordings with Electrecord (1988, 1991), the Romanian Broadcasting Corporation, the Romanian Composers’ and Musicologists’ Union, INTERCONT MUSIC (1997), MUZICA (2004), METTIER Sound & Vision Ltd. (Great Britain, 2004), and the Editura Muzicală (Musical Publishing House, 2008, 2012).

Concerte TRAIECT: Sonia Bo – Dreams V

Sonia Bo (Italia): “Dreams V” pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.r.)

Festivalul Internaţional MERIDIAN
5-11 noiembrie 2018
Ediție dedicată Centenarului Marii Uniri

Luni, 5 noiembrie, ora 19,30
Universitatea Naţională de Muzică București – Sala Auditorium

Grupul de Muzică Nouă TRAIECT
Conducerea muzicală: Sorin Lerescu
Geanina Săveanu-Meragiu – vioară
Viorica Nagy – violoncel
Alexandru Hanganu – flaut
Andrei Podlacha – pian
Răzvan Gachi – clarinet

Concert realizat cu sprijinul Bundeskanzleramt Österreich

Concerte TRAIECT: Liviu Dănceanu – Exerciții de admirație (Români)

Liviu Dănceanu: Exerciții de admirație, op.101, Nr.10 (ROMÂNI) pentru violoncel și pian

“3 Sound”, Festival de muzică contemporană – București, Ediția I, Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu, 15.09.2018, Concert Ansamblul TRAIECT, Viorica Nagy – violoncel, Andrei Podlacha – pian

Concerte TRAIECT: Anatol Vieru – Feuerwerk

Anatol Vieru: “Feuerwerk” pentru flaut, vibrafon şi vioară

Festivalul „George Enescu”
DUMINICĂ, 08.09.2013
MUZICA SEC. XXI – WORKSHOP // ENESCU ŞI CONTEMPORANII SĂI

Ansamblul TRAIECT
Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti – Studioul de Operă şi Multimedia
Dirijor: SORIN LERESCU

ALEXANDRU HANGANU – flaut
GEORGETA RADU – vibrafon
GEANINA SĂVEANU-MERAGIU – vioară

Noi partituri intrate în repertoriul Ansamblului TRAIECT

Harry Crowl (Brazilia): Canticae et Diverbia pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian
Sorin Lerescu: Portrait imaginaire pour mezzo-soprano, saxophone et piano
Martin Q. Larsson (Suedia): Gyration Point 3.21 pentru flaut, clarinet, trombon, vibrafon, pian, vioară, violoncel
Sonia Bo (Italia): Dreams V pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian