Concerte TRAIECT: Sorin Lerescu – “Proportions II” for flute and chamber ensemble

 

TRAIECT în Festivalul “George Enescu” 2013

Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti – Studioul de Operă şi Multimedia, 08.09.2013

Sorin Lerescu: “Proportions II” for flute and chamber ensemble

Geanina Săveanu-Meragiu, vioară
Georgeta Radu, percuţie
Viorica Nagy, violoncel
Alexandru Hanganu, flaut
Răzvan Gachi, clarinet
Andrei Podlacha, pian
Cătălin Bucerzan, trombon

Dirijor: Sorin Lerescu
Solist: Pierre-Yves Artaud (Franţa)

Advertisements

TRAIECT în Festivalul Internaţional “MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, Ediţia a 11-a

Concert TRAIECT la SIMN 2015 (site)-page-001

Programul complet al festivalului: http://www.cimec.ro/Muzica/SNR/Z-Meridian11-program-2015.pdf

Grupul de Muzică Nouă TRAIECT a luat fiinţă în decembrie 1982, la iniţiativa compozitorului Sorin Lerescu, în scopul promovării valorilor muzicii contemporane, cu precădere româneşti. Formaţia a devenit în anii ce au urmat o adevărată rampă de lansare a interpreţilor de muzică nouă şi, totodată, un creuzet al experienţelor componistice de ultimă oră. Ansamblul, format din Geanina Săveanu-Meragiu (vioară), Viorica Nagy (violoncel), Georgeta Radu (percuţie), Andrei Podlacha (pian), Alexandru Hanganu (flaut), Răzvan Gachi (clarinet, saxofon), Cătălin Bucerzan (trombon) şi Sorin Lerescu (conducerea muzicală), a prezentat publicului din ţară şi din străinătate un mare număr de opus-uri contemporane, acoperind un spectru larg de stiluri şi tendinţe estetice. TRAIECT a lansat, în cei peste 30 de ani de prezenţe pe podiumurile de concert, un adevărat program de stimulare a creaţiei autohtone. Prima audiţie a devenit o constantă a concertelor formaţiei, ca şi preocuparea de a atrage spre fenomenul muzical contemporan o parte tot mai însemnată a publicului. TRAIECT a iniţiat  şi realizat spectacole de expresie muzicală  contemporană, în care poezia, imaginea, gestul coregrafic şi culoarea s-au reunit în punerea în valoare a muzicii noi. În 1983 formaţia a fost distinsă de Colegiul Criticilor Muzicali cu Premiul A.T.M. pentru marele număr de prime audiţii prezentate în concertele sale.

Concerte TRAIECT: Sorin Lerescu – “Phonologos V” pentru 7 instrumentişti

Sorin Lerescu – “Phonologos V” pentru 7 instrumentişti

Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, Ediţia a 10-a
MARŢI, 2.12.2014

Concert TRAIECT
Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti – Studioul de Operă
şi Multimedia
Conducerea muzicală: SORIN LERESCU

GEANINA SĂVEANU-MERAGIU – vioară
ALEXANDRU MATEI – percuţie
VIORICA NAGY – violoncel
ALEXANDRU HANGANU – flaut
RĂZVAN GACHI – clarinet, saxofon
ANDREI PODLACHA – pian
CĂTĂLIN BUCERZAN – trombon

Harry Crowl (Brazilia): In Exilium Maneo, lucrare dedicată Ansamblului TRAIECT

Harry Crowl (Brazilia): In Exilium Maneo (2012) (p.a.a)

MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC, Ediţia a 8-a, miercuri, 5 decembrie 2012, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul de Operă şi Multimedia, Concert aniversar TRAIECT: 30 de ani de la înfiinţare

Conducerea muzicală: Sorin Lerescu; Geanina Săveanu-Meragiu – vioară; Georgeta Radu – percuţie; Viorica Nagy – violoncel; Alexandru Hanganu – flaut; Răzvan Gachi – clarinet; Andrei Podlacha – pian; Cătălin Bucerzan – trombon

TRAIECT – prime audiţii ȋn 2014 (II)

Laura Ana Mânzat – “Graal” pentru ansamblu instrumental şi recitator (p.a.a.)

Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, Ediţia a 10-a
MARŢI, 2.12.2014
Ora 19

INTERFERENŢE STILISTICE ÎN MUZICA DE AZI

Concert TRAIECT
Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti – Studioul de Operă
şi Multimedia
Conducerea muzicală: SORIN LERESCU

GEANINA SĂVEANU-MERAGIU – vioară
ALEXANDRU MATEI – percuţie
VIORICA NAGY – violoncel
ALEXANDRU HANGANU – flaut
RĂZVAN GACHI – clarinet
ANDREI PODLACHA – pian
CĂTĂLIN BUCERZAN – trombon

Ȋşi dă concursul actorul DAN BORDEIANU – recitator

 

TRAIECT – prime audiţii ȋn 2014 (I)

Iulia Cibişescu-Duran – “Conexiuni-H” pentru ansamblu instrumental (p.a.a.)

Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, Ediţia a 10-a
MARŢI, 2.12.2014
Ora 19

INTERFERENŢE STILISTICE ÎN MUZICA DE AZI

Concert TRAIECT
Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti – Studioul de Operă
şi Multimedia
Conducerea muzicală: SORIN LERESCU

GEANINA SĂVEANU-MERAGIU – vioară
ALEXANDRU MATEI – percuţie
VIORICA NAGY – violoncel
ALEXANDRU HANGANU – flaut
RĂZVAN GACHI – clarinet
ANDREI PODLACHA – pian
CĂTĂLIN BUCERZAN – trombon

Elena Apostol – “Crickets” (2012)

Music:
Elena Apostol – “Crickets” (2012)
Performed by Traiect New Music Group, Romania
Conductor: Sorin Lerescu
Geanina Săveanu-Meragiu – violin
Georgeta Radu – percussion
Viorica Nagy – violoncello
Alexandru Hanganu – flute
Răzvan Gachi – clarinet
Andrei Podlacha – piano
Cătălin Bucerzan – trombone

This video was made with free footage from:
Jeffrey Beach (Beachfront Productions)
StockFootageForFree.com
Algirdas Ra
NothingTypical
VIDIOX
Videvo.net
Vidsplay.com
Sgt. Jeffrey Alexander
1st Lt. Jan Bender

Produced by
Adrian Apostol

Concert TRAIECT în Festivalul MERIDIAN 2013 – o cronică de Despina Petecel-Theodoru

* Concertul ansamblului Traiect” condus de Sorin Lerescu (2 Decembrie, Studioul de Operă al Universităţii Naţionale de Muzică).

Preocuparea lui Sorin Lerescu pentru conceptul de sincretism – atât în compoziţie, cât şi în unele scrieri teoretice ale sale – s-a reflectat şi în genericul sub auspiciile căruia s-a desfăşurat întregul program: Sunet-Formă –Culoare. Idei în dialog (I) – să fie ultima sintagmă, o preluare a celei folosite de Horia Roman Patapievici pentru faimoasele lui dialoguri televizate, transferate din 2013 în spaţiul noii Librării Humanitas, de la Cişmigiu?!

Seara a debutat cu Sincronie (4) pentru clarinet, pian şi percuţie (Răzvan Gachi, Andrei Podlacha, Georgeta Radu) de Ştefan Niculescu – lucrare în care autorul explorează, ca şi în alte partituri ale sale, plurivocalitatea şi politempiile ce converg spre unison şi eterofonie, obţinute din aglomerarea sau rarefierea alternativă a sonorităţilor, din contraste între pasajele eruptive ale clarinetului şi altele lin-visătoare, ale pianului şi percuţiei. Sunetul-pedală al clarinetului, cu rezonanţă de flaut ecranează, în final, armoniile pianului şi percuţiei, delimitând două lumi disparate şi totuşi complementare.

Piesa compozitorului ungur Csanád Kedves, Veranderende Interferenties (Interferenţe fluctuante, schimbătoare – p.a.a.) pentru clarinet-bas şi mediu electronic (Răzvan Gachi, Roman Vlad) a ilustrat sugestiv semnificaţia din titlu. Pe fondul electronic, plutind impasibil, dansatorii (Cezara Blioju şi Răzvan Stoian), înfăşuraţi în fâşii late de plastic au executat mişcări contorsionate, atraşi unul spre celălalt din direcţii opuse, ca de o forţă gravitaţională implacabilă. Gestualitatea lor a luat, la un moment dat, înfăţişarea unor păsări neliniştite, rănite în zbor. Interferările fluctuante de aripi, şi-au revărsat neliniştea asupra clarinetului-bas care, la fel ca în lucrarea lui Ştefan Niculescu, se transformase într-un ecran opac, interzicând şi totodată facilitând comunicarea dintre cei doi, existând în universuri paralele.

În Jurnal de concert cu clarinet (trio pentru clarinet, violoncel şi pian – Răzvan Gachi, Viorica Nagy, Andrei Podlacha – p.a.a.), Laura Mânzat combină limbajul modal (regăsit în inflexiunile de la pian sau în formulele ritmice ale clarinetului, ca semnalele de tulnic), cu o anume cantabilitate a celor trei instrumente, sau cu ritmurile repetitive ale violoncelului, în jurul căruia se zideşte în fapt această lucrare, foarte riguros închegată.

Odată cu piesa Reverberations (Reverberaţii) pentru trombon, percuţie şi live-electronics (Cătălin Bucerzan, Georgeta Radu, Roman Vlad) de Mihaela Vosganian, pătrundem în lumea sacru-profană cu care ne-a obişnuit compozitoarea. Întregul demers se bazează pe cumularea unor motive de bocet, ritmuri dionisiace, venite parcă din Sacre de Stravinski, şi translări, prin glissando, în zonele extrem-orientale, acolo unde măştile şi tatuajele făceau parte din ceremonialele uzuale. Dansatoarea şi coregrafa Liliana Iorgulescu a întruchipat un astfel de personaj. Acoperită din cap până în picioare cu un veştmânt confecţionat din hârtie imprimată cu propriul chip multiplicat, ea începe prin a executa mişcări mecanice, de marionetă, dar care conţin, în însuşi mecanismul alienant, repetitiv, perspectiva dobândirii inerente a libertăţii de exprimare. Este momentul în care ”ascunsul” iese la lumină printr-un proces de dezvelire/ dezvăluire a adevăratului chip, când ”cămaşa de forţă” e înlăturată, şi când personajul încorsetat până atunci începe să se preumble dezinhibat, în spaţiu, însoţit de umbra unui alt personaj, masculin – dansatorul Lucian Martin. Din acel punct, mediul electronic şi trombonul, cu sunet sălbatic, primitiv, în contrast cu puritatea percuţiei dau semnalul regresiei în timp, pentru a recupera seninătatea originară a condiţiei umane. Numai că, din gravă, dramatică, disperată, această condiţie se converteşte într-o stare… parodică! Personajul feminin îşi aruncă rând pe rând măştile constrângătoare – simulacre  ale propriei fiinţe – iar personajul masculin îi presară, calm, pe creştet, ceva asemănător cu nisipul – aluzie la naşterea omului ”din ţărână”, al trecerii efemere pe pământ şi al întoarcerii în ţărână?! – după care dispar amândoi, pulverizându-se.

Lucrarea în p.a.a., a lui Petru Stoianov, Proporţii I pentru flaut solo (Alexandru Hanganu) a readus în prim plan puritatea sunetului şi transparenţa delicată, edenică, a culorii timbrale, creionând cu nostalgie şi sensibilitate poetică, fără tehnici instrumentale sofisticate, dar pe suprafeţe extinse, un Autoportret pe o frunză de toamnă (subtitlul partiturii, ca ”pretext poetic de Nichita Stănescu”).

Vladimir Scolnic a mizat din nou  pe contraste în piesa pentru vioară,  violoncel  şi pian intitulată postmodern, Old, New Games (Raluca Florescu, Viorica Nagy, Andrei Podlacha – p.a.r.). Compozitorul israelian se joacă, la propriu, cu tehnica spiccato-ului – la vioară şi violoncel –, cu acordurile placate, ca nişte clustere, ale pianului, cu ritmurile contrapunctice eterogene, secvenţate de cezuri violente ce declanşează adevărate cavalcade competitive între instrumente, şi cu intensităţile sunetelor care dau naştere la ciocniri permanente între zgomot şi linişte, tensiune-relaxare.

Programul ansamblului ”Traiect” s-a încheiat cu Cadenţa I pentru trombon şi percuţie de Mihai Moldovan. Plină de umor, fantezie, vitalitate, muzica pare o calchiere a structurii temperamental-intelectuale a compozitorului. Tratat aidoma unui corifeu din tragediile antice greceşti, trombonul narează, cu un fel de vorbire cântată, dramaturgia imaginată de compozitor. Excelentă interpretarea lui Cătălin Bucerzan, care a sesizat perfect dinamica şi spiritul transtextual al muzicii. La rândul ei, Georgeta Radu s-a dovedit a fi o virtuoză în mânuirea instrumentelor percusive. De altfel, toţi membrii ansamblului ”Traiect” condus de Sorin Lerescu merită doar elogii pentru empatia pe care o demonstrează de fiecare dată cu muzica pe care o interpretează.

O premieră în contextul ”Meridianului” a constituit-o, aşa cum spuneam, documentarul experimental Corpus, în regia şi scenariul regizorului Laurenţiu Damian, cu o coregrafie concepută de Liliana Iorgulescu, totodată unul dintre… corpuri. Intenţia regizorului a fost aceea de a prezenta, prin sugestii explicite ori simbolice, etapele metamorfozării corpului uman în intervalul cuprins între naştere şi moarte, legătura dintre materie şi spirit, trup şi suflet, acesta din urmă supravieţuind prin opera de artă – teatrală, literară, muzicală, sculpturală etc.  Mixate cu artă, imaginile care însoţeau corpurile umane, de la naştere – sub semnul  bincuvântării  divine (am  reţinut  corect gestul duhovnicesc al mâinii pictate de Sorin Dumitrescu?) – până la ultimele  consecinţe ale degradării biologice, ar fi trebuit să parcurgă 9 etape ale devenirii fiinţei: Facere… desfacere,  Iluzia trupului, Holcaust, Ieşirea din trup, Raiul şi Iadul, Eternizări, Trupul devenit hoit, Din nou facere… desfacere, Epilog. Din păcate, din motive tehnice, filmul s-a întrerupt la jumătate, adică exact înainte ca sufletul desprins  de trup să acceadă  fie în Rai, fie în Iad. Chiar şi aşa, proiecţia a completat şi rotunjit sincretismul gândit de Sorin Lerescu drept emblemă a concertului său.

* Despina Petecel-Theodoru, “Puncte cardinale”, Adnotări pe marginea celei de-a 9-a ediţii a Festivalului Internaţional “Meridian”, Zilele SNR-SIMC, Actualitatea Muzicală, Nr. 12, Decembrie 2013 (p. 4-6)