Portalul MKLASICA – Ansamblul Traiect

https://www.mklasica.ro/ansambluri-orchestre.php

Advertisements

35 de ani de TRAIECT: concert la Brăila în 1998, solist Barrie Webb

Duminică, 19 iulie, ora 11
Sala “Pro Arte” a Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Brăila
CONCERTUL GRUPULUI DE MUZICĂ NOUĂ TRAIECT
Conducerea muzicală: Sorin LERESCU
Invitat: Barrie WEBB (Marea Britanie)

Alexandru Hanganu – flaut
Cătălin Ţuţuianu – vioară
Lucica Nicolae – pian
Viorica Nagy – violoncel
Georgeta Radu – percuţie
Sorin Oancea – clarinet
Leonard Pădureţ – trombon

În program:
Ede Terenyi – Traiectorie albă pentru ansamblu
Anatol Vieru – Feuerwerk pentru flaut, vioară şi vibrafon
Ştefan Niculescu – Duplum pentru violoncel şi pian cu sintetizator
Mihaela Stănculescu-Vosganian – Reverberations pentru trombon, percuţie şi live-electronic
Ghenadie Ciobanu – Spatium sonans pentru flaut solo
Sorin Lerescu – Side show pentru trombon şi ansamblu cameral

sursa: caietul-program al Festivalului Internaţional „Întâlnirile Muzicii Noi“ Brăila 1998

O cronică despre TRAIECT de Despina Petecel Theodoru

ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 12, Decembrie 2016, pag. 7-8

Festivalul Internaţional “Meridian” ediţia a 12-a

(…) Aula Palatului Cantacuzino a găzduit, în 15 Noiembrie, concertul Ansamblului de Muzică Nouă „Traiect”, condus de către fondatorul său, compozitorul Sorin Lerescu. Oricât de „nouă” ar fi, muzica promovată de acest ansamblu, care va împlini în curând 35 de ani de existenţă, nu exclude latura afectiv-emoţională şi o anume poetică a expresiei, ce determină impactul empatic imediat asupra auditorilor.

Programul a debutat cu lucrarea Dianei Gheorghiu, intitulată chiar Mecanismele emoţiei (p.a.a.) şi dedicată ansamblului „Traiect” (Geanina Săveanu Meragiu – vioară, Viorica Nagy – violoncel, Georgeta Radu – percuţie, Alexandru Hanganu – flaut, Andrei Podlacha – pian, Răzvan Gachi – clarinet, Florian Radu – trombon). Pe fondul simbolic al „emoţiei”, susţinut de timbrul filigranat al viorii, se derulează, într-o înlănţuire alertă, feluritele tipuri de manifestare a emoţiei/emotivităţii: melancolică, jucăuşă, plină de umor, neliniştită, cu accente dramatice, de un calm interiorizat confundat uneori cu geamătul, ca cel insuflat de suita de glissandi a violoncelului. Ansamblul a reuşit să restituie polisemia acestei reţele emoţionale, construită cu atâta fler psihologic de către compozitoare,
tocmai datorită abilităţii în dozarea coloritului timbral.

Dacă ar fi să găsesc un atribut al piesei lui Stockhausen, In Freundschaft (În prietenie) pentru trombon solo, acesta ar avea ca punct referenţial „Codul Morse” – acea metodă de transmitere a informaţiei prin intermediul unui sistem secvenţial de linii şi puncte. Aşa am recepţionat eu muzica lui Stockhausen: ca pe o asociere de sunete punctiforme, intermitente, cu altele, liniare, dispersate prin salturi intervalice ample sau reîntregite prin formule ritmice variate, un fel de puzzle ritmico-timbral repetitiv. O repetitivitate excesivă însă, pasibilă de a deveni monotonă. Din fericire, Florian Radu a înnobilat timbrul trombonului, instrument mai rar întâlnit ca solist, rotunjindu-i şi purificându-i asperităţile îndeobşte cunoscute.

Autentic în toate demersurile lui creatoare, tânărul compozitor Lucian Zbarcea nu ezită să-şi etaleze bogăţia afectiv-sentimentală într-o muzică de factură clasicizantă, cu aer romanţios, desuet uneori. În realitate, Lucian deţine arta construcţiei componistice diversificate, şi, în egală măsură, instinctul exploatării la maximum a valenţelor tehnico-timbrale ale instrumentelor, astfel încât, chiar şi o lucrare pentru un număr restrâns de „voci” – aşa cum este şi The Meaning of Life (Sensul Vieţii), pentru pian, vioară, violoncel (p.a.a.) – să sune orchestral. Muzica s-a mulat pe armoniile consistente ale pianului, adevărat pilon de susţinere a întregii arhitecturi sonore. În ciuda unui aparent eclectism formal, muzica lui Lucian Zbarcea are impact imediat asupra interpreţilor şi, implicit, a publicului – fapt remarcat în plăcerea, elanul, generozitatea cu care cei trei instrumentişti s-au întrecut în a descoperi şi tălmăci „sensul vieţii”.

Specializat în muzica de jazz, compozitorul australian Don Banks a fost prezent, în concertul ansamblului „Traiect” cu trilogia Prologue, Night piece and Blues for two (Prolog, Piesă de noapte şi Blues pentru doi) pentru clarinet şi pian (p.a.r.). Cele trei momente muzicale au fost reprezentate prin trei elemente de tehnică şi limbaj componistice adecvate sugestiilor din titlu: ritmuri contrapunctice convergând spre unison cantabil; fraze cursive, calde (clarinet) şi arpegieri lente, confesive ale pianului; ritmuri de jazz cantabile. Remarcabilă, şi aici, plăcerea şi dăruirea cu care a fost interpretată piesa lui Don Banks.

Sonata nr. 4 pentru flaut solo (cu mişcare scenică) de Dan Voiculescu a adus în prim-plan contururile spaţiului ondulat blagian (deal-vale-deal), alternând periodic două ritmuri, de către solistul care se plimbă printre pupitrele pe care erau răsfirate filele partiturii, fiecare preluând de fapt fraza precedentă îmbogăţită cu noi inflexiuni modale, cu tendinţe doinite şi ritmuri de joc de o simplitate arhetipală. Tactarea măsurii şi chiar a pauzelor, sincopate sau continue, cu piciorul, de către flautist este, dincolo de ilustrarea mecanică/manieristă, a paşilor unui joc popular, mai viu sau mai lent, o invitaţie de a medita asupra trecerii implacabile, misterioase a timpului. Plină de legitimitate interpretarea instrumentală şi scenică a lui Alexandru Hanganu.

Ultima lucrare din concertul ansamblului „Traiect”, făurită din durităţi şi acalmii, din clusterele pianului, continuate ciclic de armonicele naturale ale câtorva intervale primare, cu admirabile eterofonii polifonizate şi sonorităţi transsubstanţializate, contingente cu zona inegalabilă a sublimului oniric, a fost And after the fire (Şi după foc) – Concert pentru flaut, clarinet, vioară, violoncel şi pian (p.a.a.), al compozitorului israelian Doron Kaufman. Interesantă structură interioară, unde sunetele consonante se risipesc, spectral, în varii unghiuri spaţio-temporale, şi se reunesc, pentru a se despărţi din nou. Solve e coagula. Versaţi în interpretarea muzicii noi, instrumentiştii formaţiei au punctat cu uimitoare dibăcie ramificaţiile radiale ale traseelor ritmico-melodice ale piesei. Cu siguranţă de sine şi gestică neostentativă – efecte ale îndelungatei experienţe componistice şi dirijorale -, Sorin Lerescu a sporit valoarea actului interpretativ al ansamblului. (…)

Despina PETECEL THEODORU

“Societatea Muzicală” despre Ansamblul “Traiect”

Societatea Muzicală
Muzică clasică
Elita muzicală / Ansambluri

TRAIECT
Formaţie de muzică nouă din Bucureşti
traiect.wordpress.com
http://www.facebook.com/pages/Ansamblul-Traiect/309417262431566

Ansamblul “Traiect” a fost înfiinţat în anul 1982 la iniţiativa compozitorului Sorin Lerescu şi a debutat în cadrul Studioului de Muzică Contemporană din Bucureşti. Un motiv important pentru crearea ansamblului a fost dorinţa membrilor acestuia de a promova valorile muzicii contemporane româneşti şi internaţionale, idee insuficient explorată la momentul respectiv. Astfel, “Traiect” a abordat un repertoriu variat ce cuprinde aproape toate genurile şi tendinţele muzicii noi, devenind treptat un laborator al experimentelor componistice, dar şi o rampă de lansare a interpreţilor de muzică nouă.

Prezentând constant prime audiţii, ansamblul “Traiect” a colaborat în concertele sale cu nume importante ale vieţii muzicale ca Angelica Cathariou (Grecia), Pierre Yves-Artaud, Martha Kessler, Pompeiu Haraşteanu, Mihai Vârtosu, s.a., realizând  şi spectacole de tip multimedia în care i-a avut invitaţi pe membrii Companiei de dans “Contemp” condusă de Adina Cezar, coregrafa Liliana Iorgulescu sau acriţa Leopoldina Bălănuţă.

Ansamblul “Traiect” a participat la majoritatea festivalurilor de muzică nouă organizate în ţara noastră dar şi în străinătate şi a realizat numeroase inregistrări la radio, televiziune şi la case de discuri importante.

Sursa: http://www.societateamuzicala.ro/ansamblul-traiect

traiect-in-simn-2009

Harry Crowl (Brazilia): In Exilium Maneo, lucrare dedicată Ansamblului TRAIECT

Harry Crowl (Brazilia): In Exilium Maneo (2012) (p.a.a)

MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC, Ediţia a 8-a, miercuri, 5 decembrie 2012, Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Studioul de Operă şi Multimedia, Concert aniversar TRAIECT: 30 de ani de la înfiinţare

Conducerea muzicală: Sorin Lerescu; Geanina Săveanu-Meragiu – vioară; Georgeta Radu – percuţie; Viorica Nagy – violoncel; Alexandru Hanganu – flaut; Răzvan Gachi – clarinet; Andrei Podlacha – pian; Cătălin Bucerzan – trombon

“Sunete contemporane” la Radio România Muzical – emisiunea din 24 aprilie 2015

show_simple-img1-95421-snr_simcSunete contemporane
Selecţiuni din Festivalul Internaţional “MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”, ediţia X, Bucureşti, 1-7 decembrie 2014
Vineri, 24 Aprilie 2015, ora 23.30

Concertul Ansamblului “Traiect” condus de Sorin Lerescu, la Sala “UNMB” (2 decembrie). Laura Ana Mânzat – “Graal” pentru ansamblu instrumental şi doi recitatori pe versuri de poeţi medievali francezi; Sorin Lerescu – “Phonologos V” pentru şapte instrumentişti

Emisiunea poate fi ascultată la adresa http://www.romania-muzical.ro/emisiune/sunete-contemporane/selectiuni-din-festivalul-international-meridian-zilele-snr-simc-editia-a-x-a-bucuresti-1-7-decembrie-2014/95421/4651