Referințe critice, opinii

Despina Petecel Theodoru, MERIDIAN 2014 – “Panta rhei”, Gânduri despre Festivalul Internaţional „Meridian” 2014, la un deceniu de existenţă, ACTUALITATEA MUZICALĂ, Nr. 2, Februarie 2015, pag. 4 – 17

Irina Hasnaş, CRONICĂ, Dialogul generaţiilor, Bloguri, Festivalul George Enescu, adevărul.ro, 11 septembrie 2013

Michaela Roşu, Rondo neconvenţional cu Ansamblul „Traiect“, News, Festivalul George Enescu, adevărul.ro, 8 septembrie 2013

CONTEMPORANIA

Joi, 14 februarie 2013

Glosari tarzii: Meridian 2012

Cronica realizata de muzicologul Despina Petecel Theodoru

___________________

Un grup de tineri interpreti au imaginat un itinerar original și captivant: să prezinte muzica românească nouă și foarte nouă – în raport cu aparitiile la zi în lume – sub emblema TRAIECT – Grupul de Muzică Nouă, condus de talentatul compozitor Sorin Lerescu.

Nicolae Brânduș, „Muzica”, nr. 4, 1983, București

Importanta formatiei TRAIECT – pentru primenirea de idei în muzica românească și pentru buna ei difuzare – nu cred că mai trebuie demonstrată. După atâtea concerte, în care primele auditii – unele importante – au fost realizate cu pertinenta pătrunderii intentiilor unei partituri, iar reluările – binevenite – ale unor lucrări de relief din muzica ultimilor ani au beneficiat de unghiuri de vedere inedite, conotativ eficiente, formația TRAIECT posedă o carte de vizită sigură a seriozitătii și profesionalismului inteligent. Nivelul interpretativ atins de ansamblul Traiect sub conducerea lui Sorin Lerescu este ridicat: instrumentiștii devin ideali parteneri de lucru ai compozitorilor, ceea ce constituie marca definitorie a oricărei formatii de (adevărată) muzică contemporană.

Fred Popovici, „Muzica”, nr.2, 1985, București

Prezenta Grupului de Muzică Nouă TRAIECT în viata muzicală românească nu este ostentativă. Membrii acestui grup – toti muzicieni profesioniști – urmăresc tenace câteva linii de fortă ce au făcut din TRAIECT o emblemă ce impune respect. În programele sale, TRAIECT a căutat să prezinte mereu prime auditii în versiuni interpretative de o înaltă calitate profesională, versiuni care, pe mai departe, să se ofere ca model viitorilor interpreti.

Cristina Sârbu, „Cotidianul”, nr.126, 1993, București

Distinctia Grupului de Muzică Nouă TRAIECT s-a făcut simtită chiar din momentul aparitiei pe scena Sălii cu Orgă din Chișinău a celor șapte membri ai colectivului condus de Sorin Lerescu. Ne vom opri în calitate de simpli auditori, asupra paradoxalei îmbinări a arhaicului cu modernul, a stridentelor cu armonia formulelor sonore din compozitiile purtând semnătura lui Nils Henrik Asheim, Peter Copley, Erkki Jokinen, interpretate cu vervă și, totodată, cu finete de muzicienii ce-și posedă cu sigurantă instrumentele traditionale sau transfigurate până la sofisticare. Încheindu-se cu „Eikona” pentru șapte instrumente apartinându-i lui Sorin Lerescu, concertul rămâne un capitol aparte în cadrul Festivalului Muzicii Noi.

Irina Nechit, „Literatura și Arta”, nr.19, 1993, Chișinău

Marcând un evident progres calitativ în omogenizarea reprezentărilor sonice, în echilibrarea dozajelor instrumentale, în tehnica juxtapunerii replicilor individuale cu cele colective, TRAIECT a abordat cu profesionalism atât creatii mai îndepărtate cronologic (precum „Sonata” lui Dan Constantinescu, datată 1964), cât și reflectii mai actuale asupra parcursului sonor (cea mai recentă fiind lucrarea lui Cornel Țăranu, realizată în 1994) (…) concertul formatiei TRAIECT, completat de paginile lui Horia Șurianu (afiliate remodelării – de către clarinet și pian – a unor relatii melodice extrase din rezonanta naturală), Valentin Timaru (la care discursul monodic al percutiei este caracterizat de micro-rupturi gestuale) și Dan Constantinescu (ce construiește, cu ajutorul unui limbaj inspirat din atonalismul liric bergian, un tipar clasic) a surprins foarte bine diversitatea orizontului componistic românesc, atât sub aspect tehnic, cât și sub cel al relevantei semnificative (de reacceptare a naturalitătii sonore, de respingere a acesteia în favoarea disparitătii atitudinale ori, pur și simplu, de reîntoarcere în trecut). Am aplaudat, deci, o reușită interpretativă, reflectând, în același timp, asupra plurivalentei semantice a faptului creator, asupra locului său în contemporaneitate.

Loredana Baltazar, „Muzica”, nr. 4, 1995, București

Sărbătorirea a 15 ani de viată a ansamblului TRAIECT organizată recent la Centrul de Presă al Societătii Române de Radiodifuziune a constituit unul dintre rarele momente în care am putut constata că, totuși, mai există profeti în tara lor! Aniversarea a fost marcată și de lansarea primei casete audio a ansamblului. Creatia promovată cu asiduitate de TRAIECT s-ar putea încadra în curentul așa-numit arhetipal. Rezonanta naturală a sunetului, repetitivitatea, sistemele modal – arhaice, dar și structurile contrapunctice, efectele sinestezice bazate pe o serie de corespondente ingenioase între sunet, culoare, cuvânt, mișcare, elemente de teatru instrumental, tehnica palimpsestului – de stratificare a diferitelor procedee componistice din diferite epoci – conferă muzicii cântate de această formatie, bogătie, plasticitate și chiar un procent important de accesibilitate; poate și datorită simbolurilor arhetipale, comune poeziei, dar și picturii practicate de nume ca Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Marin Gherasim, Alexandru Chira, Wanda Mihuleac – ultima fiind și autoarea graficii copertei casetei audio. Se conturează astfel un spatiu cultural polisemantic, cu conotatii intertextuale, unde fiecăruia i se permite „accesul” la unul sau mai multe nivele de întelegere, în functie de pregătirea personală. Atât interpretii, cât și publicul, săvârșesc un veritabil act de cunoaștere în oglindă, aș spune, „salvând” într-un fel integritatea operei ca atare.(…) Iată o reușită ce trebuie nu doar salutată, ci, pe cât posibil, perpetuată.

Despina Petecel-Theodoru, „România liberă”, nr. 2207, 1997, București

Evident, Ansamblul „TRAIECT“ este şi rămâne una dintre formaţiile cele mai autorizate în promovarea muzicii contemporane. Concertul de la Cluj-Napoca a reconfirmat calităţile protagoniştilor, constituind un moment binevenit în evenimentele Festivalului.

Ecaterina Ardelean,  „Actualitatea muzicală” , nr.232,1999 („World Music Days“, 1999 – n.n.)

Tot la „Sala cu orgă“ s-a desfăşurat şi concertul final. Ansamblul „TRAIECT“ condus de Sorin Lerescu a interpretat – cu profesionalismul cu care ne-a obişnuit pe parcursul anilor – ultimele şase lucrări incluse în programul festivalului de la Chişinau.

Sorina Bobeică,  „Actualitatea muzicală”, nr.232, 1999 („World Music Days“, 1999 – n.n.)

Prezenta ansamblului instrumental TRAIECT înfiintat și condus de compozitorul Sorin Lerescu – în editia din acest an a festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi a avut o culoare aparte. Aceasta a fost dată, în primul rând, de structura repertorială: lucrări de compozitori contemporani aflati la mari depărtări (Japonia, Canada), dar și din vecinătate (Moldova); piese destinate unor formule instrumentale diferite numeric, mergând de la solo până la octet, dintre care două au fost lansate în primă auditie absolută. Pe de altă parte, aspectul de eveniment al prestatiei artistice sustinute de TRAIECT în cea de a Vll-a zi (din cele opt) ale festivalului, în ciclul „după-amieze de muzică nouă: ansambluri în concert”, l-a constituit invitarea trombonistului englez Barrie Webb, care, deși putem spune că are o participare traditională în cadrul festivalului SIMN, surprinde de fiecare dată prin forta personaiitătii sale interpretative, caracterizată de o exceptională virtuozitate și debordantă imaginatie. De altfel, chiar Barrie Webb a fost cel care a deschis programul cu o lucrare în primă prezentare publică, pentru trombon solo, ce i-a fost dedicată de către compozitorul japonez Tatsuya Kawasoi și intitulată „Arrow-Cycle Ivb”. O muzică în care planul ideatic are ca obiect cele două forme de manifestare ale timpului: ciclic și istoric iar substanta sonoră este încărcată dens cu o multitudine de culori reliefate din potentialul expresiv al instrumentului protagonist. Cu lucrarea ce a urmat am continuat să rămânem în perimetrul execuției solistice: „Incantation for Clarinet solo” de Maya Badian (compozitoare de origine română stabilită în Canada). Așa cum ne-am așteptat încă din titlu, au fost survolate zonele de expresivitate lirică ale instrumentului, puse într-o cursivă și rafinată melodicitate de către clarinetistul Alexandru Popescu, membru al ansamblului TRAIECT. Numărul instrumentiștilor s-a amplificat simtitor în redarea celei de-a treia lucrări din desfășurarea programului, „Impetuoso pentru cvintet”, apartinând compozitoarei sud-coreene Sungji Hong. Și aici semnificatia titlului s-a aflat în rezonantă cu muzica, într-un proces de treptată descărcare a prea-plinului energetic, printr-un complex travaliu formal. Penultima lucrare din desfășurarea programului l-a adus din nou în prim-plan pe Barrie Webb, de această dată însă avându-i alături pe toti instrumentiștii din TRAIECT: Viorica Nagy (violoncel), Georgeta Scurtu (percuție), Geanina Săveanu (vioară), Alexandru Hanganu (flaut), Andrei Podlacha (pian), Alexandru Popescu (clarinet), Eugen Nită (trombon). Așadar, o piesă pentru trombon solo și septet, aflată la primul contact cu publicul, în fapt o mică și poematică lucrare concertantă, semnată de compozitoarea japoneză Kanako Okamoto. Intitulată „The West Wind, the East Land” piesa ne propune o surprindere a fenomenalitătii vântului-sunet în postura de vestitor al unei noi primăveri (semnificând sperantă și armonie). Remarcabilă ni s-a părut alianta pe planul raporturilor dinamice între solist și ansamblu, ca și de strategie de punere în discurs a materialului muzical, într-un demers componistic care, în micro, a sugerat cu măiestrie genul simfonicului concertant. Dacă în uvertura concertului sustinut de TRAIECT l-am ascultat pe oaspete (Barrie Webb), în final am putut urmări prestația gazdei, în completul său de șapte instrumentiști, aflati sub coordonarea dirijorală a lui Sorin Lerescu. Suportul repertorial al acestui moment de cadentă l-a constituit piesa „Bicordie”, semnată de compozitorul moldovean (stabilit în prezent în România) Laurentiu Gondiu. Simplitatea materialului muzical, structurat pe numai două înăltimi petrecute prin diferite registre, a permis focalizarea interpretării componistice pe distributia instrumentală, într-un discurs nu lipsit de fervoare și tonică armonie orchestrală.

George Balint, „Muzica”, nr. 3, 2004, București.sus

TRAIECT LA 20 DE ANI – GÂNDURI LA O ANIVERSARE

TRAIECT este un ansamblu care și-a făcut o datorie de onoare în promovarea valorilor autentice ale creatiei muzicale autohtone, îndeosebi în domeniul muzicii noi. Membrii formatiei sunt fiecare în parte interpreti realizati, soliști care au reușit să-și topească stilul personal într-un stil unitar, dând o marcă de specificitate și de profesionalism culturii interpretative. Un merit exceptional în conturarea acestui frumos destin artistic îi revine conducătorului grupului TRAIECT, compozitorului Sorin Lerescu. La aniversarea celor 20 de ani de existentă, le doresc acestor devotati slujitori ai muzicii contemporane succese pe tărâmul interpretativ, noi realizări și longevitate artistică.

Adrian Iorgulescu

Ansamblul TRAIECT condus de inimosul și distinsul compozitor Sorin Lerescu a marcat un adevărat traiect în istoria muzicii contemporane românești fiind un admirabil emisar al acestei muzici.

Octavian Nemescu

De două decenii încoace, Ansamblul de muzică nouă TRAIECT ne demonstrează grăitor că interpretarea, atunci când este făcută cu har, este ea însăși un act de creatie. Amintind compozitorii și partiturile pentru care ansamblul TRAIECT a constituit o motivatie și o sursă de inspiratie – cum este și cazul unora dintre lucrările mele – putem înțelege contributia semnificativă pe care membrii acestei formatii au adus-o la dezvoltarea muzicii contemporane românești. Contributie dedicată cu profesionalism, cu multă muncă și cu talent. Iar Sorin Lerescu, sufletul acestui ansamblu și, în același timp, unul din reprezentantii de frunte ai componisticii românești de azi, merită recunoștința noastră nu numai pentru modul în care știe să fie tălmăcitorul lucrărilor noastre dar și pentru modul în care știe să ne fie un foarte bun prieten.

Mihaela Stănculescu-Vosganian

Sorin? TRAIECT? O ecuatie perfectă! Miracolul de a ghici – lucid, sistematic – visurile cele mai adânci ale partenerilor de drum… Imboldul către descoperirea de sine, prin provocarea la stringenta proiectului împărtășit de ceilalti… Un traiect infinit, sprijinind aventura…

Fred Popovici

Consecutiv celor două decenii de dezinvoltă și dezirabilă trudă artistică, TRAIECT-ul își susține – iată – licenta în știinta fabuloasă a restituirii muzicilor contemporane, asistat de o exigentă și indispensabilă comisie, compusă din specialiști notorii precum: rigoarea, fidelitatea, acribia sau inspiratia. Un examen ca un dans al avatarurilor fie înaripate, fie frânte, ca un joc de o grandioasă retrospectie, dar și ca un document ce glosează discret revelatii și nostalgii, ori aidoma unui protocol ce anuntă o irezistibilă petrecere. Numai că, cine participă, trudind dezinvolt și dezirabil, are dreptul să petreacă. Cu sigurantă, TRAIECT-ul este printre invitatii de frunte. Să-l sprijinim și să-l respectăm! Să participăm și să petrecem!

Liviu Dănceanu

TRAIECT înseamnă pentru mine certitudinea unei idei de constructie muzicală și semnul sub care am înteles, în timp, valoarea notiunilor de prietenie și dăruire în muzică.

Sorin Lerescu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s