35 de ani de TRAIECT: concert la Brăila în 1998, solist Barrie Webb

Duminică, 19 iulie, ora 11
Sala “Pro Arte” a Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Brăila
CONCERTUL GRUPULUI DE MUZICĂ NOUĂ TRAIECT
Conducerea muzicală: Sorin LERESCU
Invitat: Barrie WEBB (Marea Britanie)

Alexandru Hanganu – flaut
Cătălin Ţuţuianu – vioară
Lucica Nicolae – pian
Viorica Nagy – violoncel
Georgeta Radu – percuţie
Sorin Oancea – clarinet
Leonard Pădureţ – trombon

În program:
Ede Terenyi – Traiectorie albă pentru ansamblu
Anatol Vieru – Feuerwerk pentru flaut, vioară şi vibrafon
Ştefan Niculescu – Duplum pentru violoncel şi pian cu sintetizator
Mihaela Stănculescu-Vosganian – Reverberations pentru trombon, percuţie şi live-electronic
Ghenadie Ciobanu – Spatium sonans pentru flaut solo
Sorin Lerescu – Side show pentru trombon şi ansamblu cameral

sursa: caietul-program al Festivalului Internaţional „Întâlnirile Muzicii Noi“ Brăila 1998

Advertisements

Despina Petecel Theodoru despre TRAIECT în revista “Actualitatea muzicală” Nr. 2, Februarie 2015

dscn1781

Despina PETECEL THEODORU, MERIDIAN 2014 – “Panta rhei”, Gânduri despre Festivalul Internaţional „Meridian” 2014, la un deceniu de existenţă, ACTUALITATEA MUZICALĂ, Nr. 2, Februarie 2015, pag. 4 – 17

(…) * Ansamblul „Traiect” (2 Decembrie, ora 19,00, Studioul de Operă şi Multimedia al UNMB). (pag. 5 – 7)

Dacă programul Cvartetului „Gaudeamus” a purtat pecetea transcendenţei, cel al ansamblului „Traiect” a stat sub semnul dramaturgiei, al contrastelor puternice între ordine şi haos, cantabilitate şi armonii dintre cele mai caustice, între duritate şi feerie. În Phonologos V pentru 7 instrumentişti, Sorin Lerescu experimentează, ca în multe alte partituri ale sale, în special în cele din ciclul Phonologos, efectele contrastelor dintre raporturi divergente, de tipul consonant-disonant, unu-multiplu, sunet determinat-sunet nedeterminat, continuitate-discontinuitate, sau ale coliziunii dintre zgomot şi sunet, dintre sunet şi limbaj. Din rumoarea timbrală iniţială, produsă de trombon, flaut, clarinet, vioară, violoncel, pian şi percuţie se nasc, periodic, secvenţe eterofonice intersectate de momente de lirism, de linişte sau de stridenţe, de linearitate sau conglomerate ritmico-armonice, până când, epuizate, tensiunile sfârşesc prin a deveni complementare. Vioara solistă este cea care instaurează primatul raţiunii, al logos-ului, transformând opacitatea demersului muzical într-un flux consonant, comprehensibil.

Prin piesa intitulată Gesturile unei ere defuncte (p.a.a.) pentru clarinet şi pian – interpreţi de o remarcabilă expresivitate şi creativitate, Răzvan Gachi şi Andrei Podlacha – compozitorul sloven Dušan Bavdek (n. 1971) îşi exprimă, într-un mod cu tentă ironică nostalgia pentru un trecut muzical în care amalgamează ritmuri repetitive percutante, extrovertite, cu ascuţişuri sticloase, poate de provenienţă primitivă; configuraţii contrapunctice ludice; armonii acordice cu reminiscenţe impresioniste; contraste ritmico-melodice care sfârşesc însă în consonanţa meditativă a ambelor instrumente.

Iulia Cibişescu-Duran şi-a conceput lucrarea în primă audiţie absolută, Conexiuni-H pentru ansamblu instrumental (vioară, violoncel, flaut, clarinet, trombon, pian şi percuţie), ca pe o suită de evenimente “înfăşurate”, aş spune, în jurul sunetului si (H) cu care începe şi se sfârşeşte partitura. Compoziţia are însă ca reper nu doar sunetul si, ci şi compartimentul percuţiei care determină, în egală măsură, amploarea simfonică a desfăşurărilor sonore, densitatea sau rarefierea structurilor ritmico-timbrale, modal-polifonice şi eterofonice, stabilind totodată echilibrul între stări afective divergente precum lirismul, dionisiacul, ludicul. Deşi foarte riguros construită, piesa nu e deloc lipsită de componenta umoristică, iar dexteritatea, dezinvoltura şi dedicaţia membrilor ansamblului “Traiect” faţă de muzica nouă, i-au pus în evidenţă polisemia cu precizie remarcabilă.

În Breakfast pentru violă solo, Adrian Enescu ne-a oferit un “mic dejun” frugal, început cu formule ritmice alerte, trecând printr-o secţiune cantabilă, ca să ajungă într-o zonă a narativităţii elegiace. Interpretarea elevată, bogat nuanţată a Corneliei Petroiu a conferit muzicii nobleţe, profunzime şi sens.

Spirit contemplativ, atras de tainele Universului şi ale naturii înconjurătoare – vezi titluri ca Sub soare şi stele (simfonie), Spatium sonans (Spaţiul răsună), Călătorie imaginară, Păsările şi apa etc. – Ghenadie Ciobanu (n. 1957, Republica Moldova) a fost prezent în ediţia a X-a a Festivalului “Meridian” cu o lucrare intitulată Semne reflectate pe cer pentru ansamblu instrumental (vioară, violă, violoncel, flaut, clarinet, trombon, pian şi percuţie) – în fapt, o “pădure” de sunete. La început cristaline, cu timbruri prelungi, misterioase, conturând o lume naturală fremătândă, multicoloră, aceste sunete se combină treptat în formule motivice concentrate, cu caracter minimalist, mozaicat.

În programul concertului la care mă refer a figurat şi o creaţie a compozitorului ungur Csanád Kedves, Cohésion déséquilibrée (Coeziune dezechilibrată) dedicată formaţiei “Traiect”. Antinomia sintagmei din titlu e rezolvată de către autor prin trasee intens fragmentate, dar menţinute într-o stare difuză, creată de flageolete şi percuţia cristalină, infuzată cu o serie de pigmenţi cromatici (coloranţi) prin intermediul unor instrumente ca piccola, vibrafonul, clarinetul, pianul. Amintind vag de maniera mahleriană de a sugera viaţa interioară a Naturii, muzica lui Csanád Kedves planează o vreme în spaţiul-timp, într-o curgere lentă, impasibilă, pentru ca apoi să-şi transforme sunetele şi timbrurile în adevărate efemeride pierdute/absorbite în Cosmos.

Promotoare a fenomenului componistic inter- şi transdisciplinar, Maia Ciobanu ne-a propus o piesă cu un titlu ce trimite la formulele rădăcinilor pătrate sau la valorile constantelor matematice de tipul lui π (pi) sau al numărului de aur: Nr. 273, 16 [grade Kelvin] – Intersecţii, în fapt, echivalentul numeric pentru 0 grade Celsius. Când se atinge acest prag numeric, „stările devin fluide, în permanentă reconfigurare de la solid la lichid şi (posibil) înapoi, iar drumul de la imprecizie la exactitate şi de la exactitate la imprecizie se poate parcurge în cele mai felurite moduri şi viteze”. Scrisă pentru saxofon, violă şi mediu electronic, muzica se încheagă pe fondul electronic asemenea unui zgomot de sorginte cosmică, ce se apropie şi se îndepărtează, în conformitate cu principiul matematic de la care a pornit, desenând linii ondulate, sinuoase, în concordanţă însă cu cele câteva dintre cugetările abstract-filosofice care-i aparţin lui Tudor Mihai Cazan, fiul compozitoarei. Ele sunt rostite de către violista Cornelia Petroiu şi de Răzvan Gachi în postura de saxofonist: “caut reguli într-o libertate fără reper…”; “mă apropii, te măreşti, te îndepărtezi, te micşoreşti, te măreşti, te apropii…”. Fondul-pedală şerpuit, derutant e intersectat şi de pasajele cu note duble ale violei care introduce astfel ordinea şi consonanţa în lipsa de repere a unei lumi aflată la limita absurdului. La fel ca lucrările precedente, şi aceasta se încheie prin absorbţia în genune, a oricărui sunet, a oricărei armonii, ca pentru a reface perfecţiunea muzicii sferelor.

Concertul ansamblului “Traiect” s-a încheiat cu un nou opus al Laurei Ana Mânzat: Graal pentru ansamblu instrumental şi recitator (p.a.a.). Născută din pasiunea tinerei compozitoare pentru arta trubadurilor francezi ai sec. al XII-lea şi al XIII-lea – printre ei, Charles d´Orléans, Peire Cardenal, Hugues III, Seigneur d’Oisy, ale căror versuri “sunt organizate într-un scenariu coerent şi atractiv” – piesa, construită din “20 de scene muzicale, fiecare cu tempo-ul şi desfăşurarea proprie”, înglobează “principalele elemente mitologice ale vremii: zâna lacului, calul fermecat Bayard, turnirul, iubirea cavalerească, nostalgia “Tărâmului de dincolo”. Ingenioasă, cu un simţ dramaturgic dezvoltat, Laura Mânzat “meştereşte” timbrul şi ritmul instrumentelor, respectând specificul medieval al sonorităţilor repetitive, preponderent metalice, ca cele din timpul turnirurilor cavalereşti medievale, sau inventează “linii melodice libere, uneori romantice, alteori teatrale, capricioase”, fastuoase ori de un lirism feeric, dar şi cu accente ironic-caustice. Compozitoarea a mai asociat fiecărui personaj principal câte un instrument şi „motive sonore descriptive: Cavalerul este reprezentat de violoncel, Rivalul său de flaut, Zâna lacului de vioară” etc. Toate sunt adecvate conţinutului poetic al versurilor recitate/povestite cu aplomb şi candoare de către actorul Dan Bordeianu. Indiferent de stridenţele unora dintre sonorităţi, muzica îşi urmează cu fermitate drumul către atingerea pragului de sus al frumuseţii şi purităţii absolute (Graalul) care-i permite celui „rătăcit” să-şi „aleagă drumul”, să „nu urască”, să aibă “puterea de a uita”, pentru a „iubi pe cine-l iubeşte” şi extaziindu-se în faţa iubitei ideale exclamând: „O, Doamne, cât e de frumoasă!”. (…)

Despina Petecel Theodoru

Sursa: http://www.ucmr.org.ro/Texte/AM-2015-02.pdf